Capitolul 11-Nu vreau sa fiu nimic fara tine.

"Vreau să mă scurg,să fiu o picătură de ploaie,să mă evapor apoi...Să ard ca o flacără,să fiu nimic.Efemeritatea timpului mă îndoaie,mă face să fiu mai fragilă decât un fulg de zăpadă.Vreau să mă evapor!Să mă evapor și atât!Lumina mă ucide,mă arde,mă iartă.Nu pot să fiu altceva decât scrum.Lacrimile mă fac să cred că sunt umană,că am suflet,că sunt vie.Mi-e dor de mine,mi-e dor de ce am fost odată.Vreau să mă pierd printre firele de nisip,un val să mă fure...O rază de soare să mă aprindă,să pot să ajung o stea,să veghez de undeva de sus,să-mi înghit cuvintele alături de un pahar cu vin.Să mă rup ca un trandafir,să-mi pierd aripile,să le transform în nori de puf.Mi-e teamă de mine,mi-e teamă de noapte.Un fir de iarbă aș vrea să fiu,să mă rup odată cu vântul...Și sânge de-aș fi,și aer,orice...Să-mi pierd ochii,să pot să mă simt cu totul,să-mi simt inima frântă care se chinuie să mai bată.Vulturi să-mi sfâșie pieptul,porumbei să mă plângă.Să mă transform în fum de țigară,în aripi de foc.Tăcere!Să fiu pana cu care scrie poetul,muza unui nebun...Un nebun care să mă iubească.Aș vrea să fiu o piatră,rece,mută...O pasăre în zbor,o furtună de-aș fi...Iertare!N-am fost,nu sunt și n-o să fiu nimic...fără el.O melodie să fiu,să mă asculte lumea,să fiu o baladă...Un suflet pierdut,un suflet pereche.Suflet uitat,uitat și atât.Mireasă a nopții,soție cu luna...Cimitir de vise,cimitir cu flori.Oscilez între viață și moarte, ăsta mi-e drumul...Ia-mi visele!Ia-mi trupul,cu suflet cu tot.Ia-mi flacăra,ia-mi speranța.Doar uitarea lasă-mi-o.Lasă-mi iubirea,lasă-mi amăgirea.Porumbeii se plâng că-i noapte.Și mie  mi-e teamă că-i noapte.Cântec gri,instrumente dezacordate,instrumente de plumb și ceară.O vioară arsă,un violoncel prăfuit,un flaut mut...Orchestra noastră cu acorduri calme e pe moarte acum.Partiturile noastre iau foc,ard mai tare decât soarele.Tu mai ai o chitară,și aia fără corzi...Mai ai un stilou,și ăla fără cerneală...Mai ai o pensula și-o pânză,dar nu mai ai culori.Mă ai pe mine!Folosește-mă,transformă-mă tu!Fă-mă ce vrei,numai să fiu...să fiu cu tine.Pământ de-aș fi,să-ți acopăr trupul,să-l îmbrățișez.Sărut,cât buzele-ți sunt încă reci,pline de sânge.Să te mai am o noapte,să-ți spun să nu pleci!Să mă aștepți întins pe spate,să-mi zâmbești...Să stingi lumânarea,singura aprinsă și să mă pui la pământ cu o privire.Să fim unul.Un instrument divin,un trup de lut,o marionetă.Să-mi prinzi aripile,să nu mă lași să cad...Să mă strângi în brațe,să nu mă lași să îngheț...Să ne plimbăm prin ploaie,sau să stăm goi pe nisip,martor să ne fie cerul.Să-ți jur iubire,căci numai asta mi-a rămas!Iubire până la moarte...Să mă atingi apoi,să mă topești,să mă privești arzând pentru tine.Tu!Cu tot cu ochi,cu păr,cu inimă și suflet...Tu,cu tot ce ai,să fii al meu.Să fiu a ta și-atât! "