Capitolul 1 -Septembrie

Aud doar zgomotul nopții...
Cum am ajuns eu,scumpa mea ,să fiu sclava propriei vieți?Acum depind de oameni,de căldura lor.Pentru că,după o viață ca a mea,greșelile și păcatele lasă urme adânci,Alice, și de aici începe totul...


Cu pași haotici și nebuni mă îndreptam grăbită spre liceu.Nu eram punctuală...nu am fost niciodată...Nu știu de ce am întârziat atunci,dar știu că acea zi avea să-mi schimbe radical viața.
Alergam să prind autobuzul,când ...m-am izbit de cineva...
-Scuze!Nu te-am văzut!sunt în mare întârziere și...
Atunci s-a întâmplat.Mi-am ridicat privirea și în fața mea stătea speriat un băiat.Era ca și cum lumea mea de până atunci se evaporase.Stătea acolo,la fel de încremenit ca și mine.Un băiat înalt,cu păr șaten,ușor cârlionțat și rebel ce-i ajungea până aproape de umeri.Privirea-i era pătrunzătoare,cu ochi mari și căprui.A schițat un zâmbet și-a încercat să mă liniștească...
-Nu-i nimic,stai liniștită,nici eu nu sunt prea punctual.
Parcă nu-mi venea să cred că făptura din fața mea era reală.Atunci un sentiment de panică a pus stăpânire pe mine.L-am studiat din cap până-n picioare,uitând cât de grăbită eram cu câteva secunde înainte.
-Alex!a spus el oprindu-mi șirul gândurilor și întinzând mâna către mine.

Ziua aceea de septembrie...acea ciudată zi de septembrie...


Și am fugit!Îi cunoșteam numele,dar nu era de ajuns pentru mine.Simțeam însă, că-i cunosc întreg trecutul;parcă ne lega ceva,ceva mai puternic decât aș fi crezut.Speram să îl revăd.Mă simțeam vinovată că am plecat înainte de a-l lăsa să mai spună ceva, înainte de a mă prezenta.Dacă aveam să nu-l mai revăd niciodată?
Ei bine...dacă știam atunci câtă suferință avea să urmeze, aș fi fugit mai departe.M-aș fi aruncat în gol.